duminică, 22 februarie 2015

Mărturia unei adolescente



Gânduri...gânduri fără număr străbat mintea mea...gânduri ce mă rup de realitate, punându-mi aripi îndrăznețe care mă duc până în miezul trecutului îndepărtat.
Indepartat? ...  Acest cuvant ma trezeste la realitate
, iar un imbold launtric ma impulsioneaza sa imi depan
trecutul. Si, ascultand de acest imbold, incep sa relatez trecutul unei
adolescente.
Avea 16 ani. Era
multumita, multumita de ea insasi. Plina de energie si aspiratii inalte, fara
complexe de inferioritate, incerca sa-si croiasca singura un drum in viata,  si
a crezut ca poate.  Dar, n-a fost lasata sa incerce…
CINEVA din umbra a “lovit-o” in punctul cel mai
sensibil…Ranita si cu fata plansa, cauta chipul Celui ce ii taiase
elanul.Insa, nu L-a vazut. Avea sa-L vada putin mai tarziu.
Zdrobita si fara putere de a se ridica, a ramas acolo jos,
asteptand si cautand ajutor.
Cel ce o “ranise” era aproape. O supraveghea cu mila si
astepta sa-L cheme, sa-L caute pe El si nu ajutorul zadarnic al oamenilor. Si,
deodata, strigatul ei necontenit si neajutorat L-a determinat sa isi arate chipul.
A aparut in fata ei, s-a aplecat cu fata blanda si uda de
lacrimile dragostei si i-a spus:”Eu te-am ranit, dar crede-Ma, iubirea-Mi
profunda pentru tine M-a determinat. Cand te-am vazut ca suferi, am suferit si
Eu. Mi-a parut rau si am cercetat mijloacele prin care as fi putut sa te am. Am
vazut ca doar SUFERINTA te-ar fi adus la Mine. Oricum ai fi suferit. Daca te-as
fi lasat sa-ti continui drumul, te-ar fi intalnit unul care s-ar fi prefacut ca
te iubeste…curand insa te-ar fi impins cu ura in abis ”
Ea iL asculta uimita si glasul Lui ii mangaia inima
indurerata. Dupa o vreme El a tacut. Atunci ea si-a ridicat privirea si fata Lui
duioasa, blanda si sincera a convins-o. Acum intelegea misterul. Cu inima
linistita si cu fata senina, ea si-a plecat capul pe pieptul Lui. Alaturi de
El, suferinta era dulce.
Au stat multă vreme în tăcere , apoi ea L-a auzit,
 șoptindu-i ușor:”Voi fi mereu cu tine și te voi învăța să-ți folosești
 suferința în chip miraculos”. Ea L-a privit cu încredere și a acceptat să trăiască
 în totală dependență de El. A înțeles tot ce a vrut să-i spună. Știu sigur că
 L-a înțeles  pentru ca acea adolescentă….am fost eu…
PS. Nu a fost o suferință fizică, ci una interioară. Aceste rânduri le-am scris în jurnalul meu în urmă cu ani buni...:)...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu