Mărturia unei adolescente

Gânduri...gânduri fără număr străbat mintea mea...gânduri ce mă rup de realitate, punându-mi aripi îndrăznețe care mă duc până în miezul trecutului îndepărtat.
Indepartat? ...  Acest cuvant ma trezeste la realitate
, iar un imbold launtric ma impulsioneaza sa imi depan
trecutul. Si, ascultand de acest imbold, incep sa relatez trecutul unei
adolescente.
Avea 16 ani. Era
multumita, multumita de ea insasi. Plina de energie si aspiratii inalte, fara
complexe de inferioritate, incerca sa-si croiasca singura un drum in viata,  si
a crezut ca poate.  Dar, n-a fost lasata sa incerce…
CINEVA din umbra a “lovit-o” in punctul cel mai
sensibil…Ranita si cu fata plansa, cauta chipul Celui ce ii taiase
elanul.Insa, nu L-a vazut. Avea sa-L vada putin mai tarziu.
Zdrobita si fara putere de a se ridica, a ramas acolo jos,
asteptand si cautand ajutor.
Cel ce o “ranise” era aproape. O supraveghea cu mila si
astepta sa-L cheme, sa-L caute pe El si nu ajutorul zadarnic al oamenilor. Si,
deodata, strigatul ei necontenit si neajutorat L-a determinat sa isi arate chipul.
A aparut in fata ei, s-a aplecat cu fata blanda si uda de
lacrimile dragostei si i-a spus:”Eu te-am ranit, dar crede-Ma, iubirea-Mi
profunda pentru tine M-a determinat. Cand te-am vazut ca suferi, am suferit si
Eu. Mi-a parut rau si am cercetat mijloacele prin care as fi putut sa te am. Am
vazut ca doar SUFERINTA te-ar fi adus la Mine. Oricum ai fi suferit. Daca te-as
fi lasat sa-ti continui drumul, te-ar fi intalnit unul care s-ar fi prefacut ca
te iubeste…curand insa te-ar fi impins cu ura in abis ”
Ea iL asculta uimita si glasul Lui ii mangaia inima
indurerata. Dupa o vreme El a tacut. Atunci ea si-a ridicat privirea si fata Lui
duioasa, blanda si sincera a convins-o. Acum intelegea misterul. Cu inima
linistita si cu fata senina, ea si-a plecat capul pe pieptul Lui. Alaturi de
El, suferinta era dulce.
Au stat multă vreme în tăcere , apoi ea L-a auzit,
 șoptindu-i ușor:”Voi fi mereu cu tine și te voi învăța să-ți folosești
 suferința în chip miraculos”. Ea L-a privit cu încredere și a acceptat să trăiască
 în totală dependență de El. A înțeles tot ce a vrut să-i spună. Știu sigur că
 L-a înțeles  pentru ca acea adolescentă….am fost eu…
PS. Nu a fost o suferință fizică, ci una interioară. Aceste rânduri le-am scris în jurnalul meu în urmă cu ani buni...:)...

Ai preț în ochii Mei

Îndoieli de vin din zare
Teama-n suflet să-ți strecoare
Să nu te temi de nimic!
Nici necaz, nici încercare,
Nimeni nu va fi în stare
Să te doboare
Căci Eu te întăresc
Eu sufletu-ți păzesc
Doar Eu sunt Domnul Dumnezeu
Te chem pe nume, ești al Meu

De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei
Pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine
La mine să privești, doar din apa Mea să bei
Viața ta e-n mâna Mea
Pace-n suflet poți avea, doar în Mine

Dacă ape-adânci vei trece
N-or putea sa te înece
Să nu te temi de nimic!
Focul nu te va aprinde
Căci al Meu braț se va-ntinde
Te va cuprinde
Sunt Cel ce te-a creat
Sunt al tău împarat
Eu sunt Mântuitorul tău
Te izbâvesc de orice rău

Cei ce Numele Meu poartă
Au în Mine-a vieții soartă
Ei nu se tem de nimic
Martori ai Mei sunt pe pământ
Caci ei vestesc al Meu Cuvânt
Prin Duhul Sfânt
Eu sunt de la-nceput
Eu totul am făcut
Cine se poate împotrivi
Când brațu-Mi voi descoperi

Ceva nou Casa-Mi va umple
E gata să se întâmple
Voi să uitați ce-a fost vechi
Tot poporul vreau să știe
Voi da râuri în pustie
De apa vie
Tu ești poporul Meu
Ales de Dumnezeu
Eu, Domnul te-am alcătuit
Prin Fiul Meu te-am mântuit.

„De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.”
Isaia 43:4

Anotimpurile vietii - Scrisoare catre fratele si sora mea de credinta

Intr-o zi de primavara am iesit in gradina. Eram ingandurata si trista, coplesita  de tristetea si durerea ta, de starea ta grea, pentru care mijlocesc la Dumnezeu, cerandu-I sa ma ajute sa te inteleg mai mult si sa ne dea ajutorul si izbavirea Sa.
Plimbandu-ma printre pomii in floare, m-am oprit in fata unuia, care  avea o coroana superba si o puzderie de flori albe si inmiresmate, si am primit incredintarea puternica ca Dumnezeu poate sa faca dintr-un copil al Sau, incercat ca si tine, cu viata zdrobita, indurerata si plina de amaraciune si dezamagire, un asemenea "copac inflorit" care sa produca in continuare roade, roade care vor ajunge la coacere.
Privind frumosul copac, am realizat procesul dureros, etapele prin care trece el in diferite anotimpuri: primavara - in floare; vara -in arsita, indeplinindu-si, totusi, menirea de a aduce roada sa la coacere; toamna - in vanturi si ploi reci, dezgolit  si dezbracat de frumusetea si bogatia  lui, aparent, pe moarte;  iarna-amortit  cu "sufletul inghetat". Cine ar mai putea crede (daca nu am cunoaste aceasta evolutie a lui!)ca un astfel de copac va mai invia? Si, totusi, urmeaza un nou ciclu, stabilit de Creatorul cerului si al pamantului. Copacul "mort" se trezeste la viata si este invesmantat in splendoare, mireasma si prospetime...din nou gata pentru o noua misiune!
Viata noastra isi are anotimpurile ei.

"Primavara" - tineretea, plina de "florile albe" ale aspiratiilor, viselor si sperantelor noastre... spulberate toate de aparitia arsitei "verii", al carei cuptor incearca credinta noastra pentru a ne aduce la o maturitate in care sa rodim. Apoi, deodata, "toamna" ne face fara mila un "dus" rece, scuturand si maturand "frunzisul" slavei si sperantei noastre.."Iarna" ne gaseste aproape "goi": "ceata","frigul" si "viscolul"  atrofiaza ultima urma de viata din noi... (Daca am asociat primavara cu tineretea, nu e neaparat sa asociem iarna cu batranetea! Metaforic vorbind, aceste "anotimpuri" sunt  anumite stari sufletesti pe  care le poate traversa sufletul uman in anumite perioade ale vietii.) In aceasta stare, greu putem spera sau crede ca vom renaste...  Si totusi...
Noi parcurgem "anotimpurile" vietii si etapele prin care Dumnezeu vrea sa trecem pentru a aduce o roada care sa ramana.  In felul acesta , Dumnezeu  isi poate manifesta slava Lui in noi si in locul sperantei omenesti ne da nadejdea Lui binecuvantata. Un frate, din biserica pe care o frecventez, a explicat atat de clar diferenta dintre speranta si nadejde. Nu pot reda cu exactitate cuvintele lui , de aceea parafrazez. Speranta, spunea el, este ceva uman, o asteptare nesigura a unui final fericit, dar nu esti sigur, doar speri ca va fi bine...Nadejdea, in schimb este un sentiment supranatural. Cand ai nadejde , stii sigur ca finalul e unul binecuvantat! Numai Dumnezeu poate oferi o asemenea stare binecuvantata sufletului uman care se increde in El. Increde-te in El ! Numai El e Viteazul care te poate ajuta. Tefania: 3:17.
Sa ramanem in Domnul Isus pentru a aduce roada, caci despartiti de El nu putem face nimic! (Ioan 15:5) Nu privi la alti "copaci" falnici si frumosi fara "probleme"! Vine vremea cand vor fi taiati si aruncati in foc (Ioan 15:6).
Noi  sa urmam cursul stabilit de Creatorul nostru pentru viata noastra... El ne va rasplati!
"Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da". Ioan 15:7
PS. Acest articol a fost la origine o scrisoare pe care am avut indemnul sa o scriu , in urma cu 4 ani, unei persoane indurerate.

El e Viteazul care te poate ajuta

Cel neprihanit nu se teme de vești rele

În rugă, pe Domnul îL cheamă când vin ele

Duios, prin al Său sfânt cuvânt, El îi vorbește

Duh, suflet și trup prin Duhul Sfânt liniștește

     

             El e Viteazul  ce te poate ajuta

             Când vine necazul,  El te va ridica

             Cu mare bucurie, de tine se va bucura

             În dragostea Lui, va tăcea

De ești neprihănit, încrede-te în Domnul

Lumina, în noapte-ți răsare,  pe cărare

Milos, bun și drept să fii mereu cu tot omul

Ca toți, mari și mici, să-L cunoască azi pe Domnul

      Încrede-te în Domnul  în fiecare zi din viață

      Privește doar la El și nu la muntele ce-ți stă în față

      În ciuda imposibilului va lucra, El va lucra

      Izbânda,  în mod sigur, îți va da.

 El e Viteazul  ce te poate ajuta,

Încrede-te in El!

Țefania 3:17 “Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine."

Psalmul 112 : 4,7„Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increzatoare in Domnul.”